0
Descoperă principalele semne care indică necesitatea unui sistem de filtrare a apei: miros neplăcut, gust altered, sedimente vizibile şi probleme cu electrocasnicele. Iată cum recunoşti că e momentul să investeşti într-un filtru.
Problemele de calitate a apei nu pot fi identificate întotdeauna doar prin gust, miros sau aspect. Unele modificări sunt uşor de observat, în timp ce alţi contaminanţi pot fi prezenţi fără să schimbe vizibil apa.
Un miros neobişnuit, apa tulbure, depunerile frecvente sau schimbarea gustului sunt motive pentru verificare, nu un diagnostic în sine.
Înainte de alegerea unui filtru, este important să stabileşti:
Apa poate avea temporar un miros specific de dezinfectant, mai ales după intervenţii în reţeaua publică. Prezenţa unui miros perceptibil nu demonstrează automat că apa este periculoasă şi nici că nivelul de clor depăşeşte limitele admise.
Un miros puternic, persistent sau apărut brusc trebuie însă investigat.
Înainte de a cumpăra un filtru:
Dacă mirosul apare numai la apa caldă, cauza poate fi boilerul, rezervorul de acumulare, conductele sau stagnarea apei, nu reţeaua de alimentare.
Un filtru cu cărbune activ poate reduce clorul rezidual, anumite substanţe care influenţează gustul şi mirosul şi unii compuşi organici.
Performanţa depinde de:
Cărbunele activ nu elimină automat toate metalele, sărurile, microorganismele sau duritatea apei.
Un gust metalic poate avea mai multe cauze. Printre acestea se pot afla coroziunea conductelor, prezenţa fierului, cuprului sau a altor substanţe, lucrările recente la reţea şi stagnarea apei în instalaţia interioară.
Gustul nu permite identificarea exactă a contaminantului şi nu poate stabili dacă apa este sigură pentru consum.
Dacă gustul apare numai dimineaţa sau după o perioadă în care apa nu a fost folosită, lasă apa rece să curgă înainte de consum. Dacă problema persistă, verifică instalaţia interioară şi solicită o analiză de laborator.
Nu presupune că un filtru universal va elimina cauza. Metalele dizolvate, clorul, mineralele şi compuşii organici necesită tehnologii diferite de tratare.
Apa tulbure nu înseamnă întotdeauna că există sedimente. Uneori aspectul albicios este provocat de bule foarte fine de aer.
Pentru o verificare simplă, umple un pahar transparent şi lasă-l nemişcat câteva minute. Dacă apa se limpezeşte de jos în sus, cauza este adesea aerul dizolvat.
Dacă particulele se depun pe fundul paharului sau apa rămâne tulbure, pot exista:
Prezenţa sedimentelor nu demonstrează automat existenţa bacteriilor, dar justifică identificarea sursei şi, dacă este necesar, analiza apei.
Un filtru mecanic poate reţine particulele mai mari decât fineţea sa de filtrare.
Alegerea cartuşului trebuie să ţină cont de:
Un cartuş foarte fin montat fără o etapă de prefiltrare se poate colmata rapid şi poate reduce presiunea apei.
Depunerile albe de pe baterii, duşuri, vase şi rezistenţele aparatelor indică de obicei o apă cu un conţinut ridicat de calciu şi magneziu.
Această proprietate este cunoscută drept duritatea apei. Duritatea produce în principal probleme tehnice şi de confort, precum:
Apa dură nu trebuie descrisă automat ca fiind impură sau nesigură pentru consum. Duritatea şi contaminarea microbiologică sau chimică sunt probleme diferite.
Un filtru mecanic sau un cartuş obişnuit cu cărbune activ nu elimină în mod semnificativ calciul şi magneziul dizolvate.
Pentru reducerea durităţii pot fi folosite, după caz:
Soluţia trebuie dimensionată după rezultatul unei analize, consumul de apă şi debitul necesar.
Depunerile frecvente în fierbător, espressor, boiler sau schimbătorul de căldură pot indica o duritate ridicată a apei.
Calcarul poate:
Nu orice defecţiune a maşinii de spălat sau a centralei este provocată de apă. Problemele pot avea cauze electrice, mecanice, de montaj sau de utilizare.
Protecţia electrocasnicelor trebuie aleasă în funcţie de problema confirmată, nu doar după apariţia unei defecţiuni.
Petele roşiatice sau maro pot indica prezenţa fierului ori coroziunea conductelor. Depunerile negre pot avea alte cauze, inclusiv prezenţa manganului sau degradarea unor componente ale instalaţiei.
Aceste semne apar mai frecvent în cazul surselor proprii, dar pot proveni şi din instalaţia interioară sau din lucrări efectuate asupra reţelei.
Fierul şi manganul dizolvate nu sunt eliminate eficient de orice filtru mecanic. Tratarea poate necesita oxidare, medii filtrante speciale sau alte etape, în funcţie de concentraţie şi de forma chimică în care se găsesc.
Un miros asemănător ouălor stricate poate fi asociat cu hidrogenul sulfurat sau cu procese care au loc într-un boiler, rezervor ori într-o sursă proprie.
Dacă mirosul apare numai la apa caldă, trebuie verificat echipamentul care prepară apa caldă. Dacă apare şi la apa rece, este necesară investigarea sursei şi a instalaţiei.
Nu alege un filtru numai pe baza mirosului. Analiza apei şi identificarea locului în care apare problema sunt esenţiale pentru stabilirea tratamentului.
O schimbare persistentă a culorii, apariţia unei pelicule sau a unor particule uleioase trebuie tratată cu atenţie.
Nu consuma apa dacă aceasta:
Contactează furnizorul de apă sau autoritatea competentă şi urmează recomandările primite.
Uscăciunea, mâncărimea sau iritaţiile pielii pot avea numeroase cauze. Temperatura ridicată a apei, durata duşului, produsele cosmetice, afecţiunile dermatologice şi caracteristicile apei pot contribui la simptome.
Nu se poate stabili doar pe baza unei iritaţii că apa este contaminată sau că un filtru va rezolva problema.
Dacă simptomele sunt persistente, severe sau afectează copiii, solicită evaluare medicală. Dacă suspectezi apa, efectuează o analiză înainte de alegerea tratamentului.
Un filtru poate reduce anumite substanţe numai dacă este proiectat şi întreţinut pentru acel scop.
Un cartuş neînlocuit la timp poate pierde din eficienţă şi poate deveni un mediu favorabil acumulării impurităţilor. Întreţinerea sistemului este la fel de importantă ca alegerea lui.
Consumul frecvent de apă îmbuteliată poate indica o problemă reală de calitate sau doar o preferinţă legată de gust.
Înainte de a compara costurile, trebuie luate în calcul:
Un sistem de filtrare nu se amortizează obligatoriu în orice locuinţă. Rentabilitatea depinde de consum şi de tehnologia necesară.
Unii contaminanţi nu schimbă gustul, mirosul sau culoarea apei. Apa limpede şi fără miros nu este automat lipsită de microorganisme sau substanţe chimice nedorite.
În acelaşi timp, o modificare de gust sau aspect poate avea o cauză tehnică fără să reprezinte un risc imediat pentru sănătate.
De aceea, alegerea filtrului trebuie bazată pe analiza apei şi pe identificarea sursei problemei.
Analiza este recomandată în special atunci când:
Pentru evaluarea potabilităţii, probele trebuie recoltate şi analizate prin metode adecvate, de preferat într-un laborator autorizat sau acreditat pentru determinările respective.
Setul de analize depinde de sursa apei şi de problema suspectată. Pot fi relevante:
Laboratorul sau specialistul trebuie să stabilească pachetul potrivit în funcţie de sursă şi de istoricul acesteia.
Nu există un filtru universal care să rezolve toate problemele apei.
Se folosesc filtre mecanice dimensionate după mărimea şi cantitatea particulelor.
Poate fi utilizat cărbunele activ, dacă produsul este proiectat pentru substanţele respective.
Poate fi necesar un dedurizator cu schimb ionic sau o altă tehnologie destinată reducerii calciului şi magneziului.
Poate fi necesar un sistem de oxidare şi filtrare adaptat rezultatelor analizei.
Pot fi necesare dezinfecţia sursei, tratarea cu ultraviolete sau alte metode. Filtrarea mecanică simplă nu garantează eliminarea microorganismelor.
Osmoza inversă poate reduce numeroase substanţe, dar produce şi apă reziduală, necesită presiune adecvată şi întreţinere periodică.
Înainte de alegerea unui sistem, verifică:
Expresii precum apă pură, protecţie completă sau elimină toate impurităţile trebuie tratate cu prudenţă dacă nu sunt însoţite de rezultate de testare pentru modelul respectiv.
Locul montajului depinde de problema care trebuie rezolvată.
Un sistem instalat sub chiuvetă tratează apa de la un singur punct de consum. Un sistem montat la intrarea în locuinţă tratează un debit mai mare şi trebuie dimensionat pentru toate consumurile simultane.
Nu toate problemele trebuie tratate în întreaga locuinţă. De exemplu, o instalaţie destinată exclusiv apei de băut poate fi mai potrivită la punctul de consum, în timp ce sedimentele sau duritatea pot necesita intervenţie la intrarea în clădire.
Un filtru funcţionează corect numai dacă este întreţinut.
Respectă:
Nu prelungi utilizarea unui cartuş numai pentru că apa încă are un gust acceptabil. Capacitatea de tratare poate fi epuizată înainte să apară o modificare evidentă.
Mirosul, gustul neobişnuit, sedimentele, culoarea şi depunerile de calcar sunt semne că apa sau instalaţia trebuie verificate. Ele nu identifică însă singure contaminantul şi nici soluţia potrivită.
Primul pas este stabilirea sursei problemei şi, atunci când este necesar, analiza apei. Abia după aceea poate fi ales un filtru mecanic, un sistem cu cărbune activ, un dedurizator, un echipament pentru fier şi mangan, o soluţie de dezinfecţie sau un sistem cu membrană.
Un sistem ales corect poate îmbunătăţi gustul, mirosul şi caracteristicile tehnice ale apei. Un filtru ales fără diagnostic poate să nu rezolve problema şi poate crea costuri inutile de montaj şi întreţinere.
